În lume trăiam…
În lume trăiam, ca-n iad mă zbăteam,
Satan în păcat mă ținea ;
Să mor aș fi vrut căci trupu-mi de lut
Păcatul amar îl strivea.
O zi a venit când iar am greșit,
Oamenii au aflat, m-au prins în păcat
“ –Să moară ! “ cu toții-au strigat.
Nu ucideți cu pietre pe cel găsit vinovat
Căci și pe noi, într-o zi, Isus pe toți Isus ne-a iertat ;
Nu ucideți cu pietre pe cel căzut în păcat,
La Cer găsește oricine o șansă să fie salvat !
Cu pietre în mâini și ură-n priviri
Mulțimea sfârșitu-mi cerea.
N-am vrut să vorbesc
– să mor, să trăiesc
acum totuna-mi era –
Dar iată, un om cu glas iubitor
A spus răspicat : “ – Cel fără păcat
S-arunce primul cu piatra în ea ! “
Acum am văzut cum cei de-mprejur
Cu toții, rând pe rând au plecat,
Iar omul – Isus – cu milă mi-a spus :
“ – Te iert dar să fugi de păcat ! “
Iertare mi-a adus, putere de sus
Și primul răspuns : – păcatul răpus –
Azi sunt fericită trăind prin Isus !
