Fara Tine…

Fara Tine…

Fara Tine,
N-as stii ca există zori,
Si apus de soare…..si flori,
Noapte sau zi, mi-ar fi tot una
As amesteca susurul apelor cu furtuna
Si, de-atatea ori
As privi ingrozit spre perdeaua de nori.

Fara Tine,
N-as stii ca există culoare,
Nu m-ar uimi albastrul cerului
Cufundand-u-se in mare.
As trece orb peste dealuri si munti
Prin paduri, printre stanci, peste ape
Si n-as simti raze blande de soare pe-aproape.

Si cui as putea multumii, daca nu Tie
Pentru frumusetea amurgului
Intr-o zi de toamna tarzie?

Fara Tine,
Intre albastrul cerului si verdele pamantului
As plange, pentru cenusiul mormantului.

Si ma intreb,
Ce rost as mai avea eu,
Daca n-ai fi Tu
Sa dai sens
Si destinatie
Drumului meu?