Cerul deschis
Isuse drag, Te invit la un ospat de cuvinte
Acum, aici, ca intr-o ruga fierbinte.
Deschide-mi ochiisa vad cararea spre cer
Sa nu raman un suflet gol si stingher.
Spatiul dintre inimi e plin de la ‘i’ pan’ la ‘e’
Tradus ingereste, se citeste i u b i r e.
Deschide-mi ochii Isus drag sa vad lumina in noapte
Cum lumineaza fiece litera printre ganduri si soapte.
N-as vedea stelele, n-as vedea Luna sau iarba cum creste
N-as vedea nici cuvantul rostit pe jumatate-ngereste.
Picaturile de ploaie sunt ca roua binecuvantata
Peste pamantul din suflet ca peste-o faptura-nsetata.
Deschide-mi ochii Isus drag, sa nu vad raul din lume
Deschide-mi ochii sa nu vad oameni fara fata si nume.
Deschide-mi ochii sa inteleg si sa-mi scriu pe inima cat de mult m-ai iubit
Ca de la Cer la pamant, de la Pamant. . . la infinit.
Deschide-mi inima asa cum deschis e drumul spre cer
Chiar si atunci si mai ales cand de pe bolta dimineata stelele pier.
Cu totii avem de trait o alegere aici si acum:
Drumul spre cer si-‘napoi, si iarasi spre cer, sau nici un drum.
