Tremura frunzele…
Sursa : Intercer
Autor : Vasile Monica .
Tremura frunzele,
e semn de robie
sau poate bucurie…
Timpul alearga mereu, calator,
intre geamul meu si
nerabdarea lor.
"Vine iarna curand!", par a spune in cor
"Ne gatim de mormant
in splendori de culori ce suspina usor".
Ce ciudat,
tot mai des
semanam cu artari, plopi, mesteceni, stejari,
Ne traim vara verde si calda in joc,
mai cersim pe alocuri un pic de noroc.
Te-nfioara cand simti admiratia lor,
celor care joaca rol de trecator:
"Ce culori, ce traire, ce model uimitor!
In mod sigur promit glorios viitor!"
Si cand lumea ne crede tot mai sfinti
si mai albi,
ne plecam capu-n jos,
ne desprindem de ram
si plutim
intre cer si pamant
in splendori de culori
admirate de vant.
Nu e rau pentr-un om ce-a trait pe pamant
modelat de-anotimpuri ce vin rand pe rand.
invatat ba cu planset
ba cu cantec si joc…
Dar, tu nu esti de-aicea,
locul tau e-n alt loc.
Locul tau e mai sus de cer si pamant
Tu n-ai parte de tremur
nici de ruperi si vant.
Esti o frumza din pomul
ce da viata de sus
Ai un loc rezervat chiar pe ram
de Isus.
Cerul tot te asteapta
sa-ti ofere in dar
nu o toamna de aur
ci-o vecie de har.
Iar atunci,
cand pe plai minunat de-ntalnire
ai sa tremuri pe ram
frunza, tu, de vecie,
ai sa stii ca ce simti
nu-i amar,
nu-i robie,
nu e chin,
nici suspin…
Este dorul de Tata,
alinat,
ca suntem toti ai Lui,
pe deplin.
Amin!
19.11.2006
