Încă puțin… rece
E albă plapumă întinsă
Din pene de zăpadă ninsă
Și-i preacurată… neatinsă.
E-o apă rece, înghețată,
Cernută-n nori, evaporată
Și-n orice iarnă așteptată.
Și-i frig și totul e de gheață;
De-a iernii rece, aspră ceață
Se-ascund și degete și față.
E rece-n suflet… ca afară
Când greu e de cărat povară
Și-a grijilor oftat doboară.
Durerea te închide-n casă
Încătușat de-a vremii plasă
Și-ai vrea pe undeva să iasă.
Dar timpul înghețat va trece
Silit de soare ca să plece
Lăsând în urmă ce-a fost rece.
Da. Vine-o zi de primăvară
Când cald pe rece-l împresoară
Și inima n-o să mai doară.
Și rece mai e doar o clipă
A fost destul, ba chiar risipă,
Căci fericirea se-nfiripă.
Isus, curând pe nor coboară
Să fie cald, frumos pe-afară,
Și-n suflet… iz de primăvară.
© Viorel Dascalu 2011
Sursa: www.vioreldascalu.ro
