AJUTĂ‚-MĂ‚, DOAMNE
O rază molatică dulce de soare
Mi-aprinde-o șuviță în părul cărunt
Se lasă în iarbă și-n frunze răcoare
Și cântă un greier cu glasul mărunt.
Își scutură cerul petalele roșii
Pe palmele mele, pe creștetul meu
Se-aude-n departe cum cântă cocoșii
Când eu dintre arbori Te strig, Dumnezeu…
Un clopot se sparge și bate-ntr-o dungă
Fărâme de noapte se-adună-n livezi
Cu mâini împletite în rugă mai lungă
Te strig, Sfinte Doamne și-aștept să mă vezi.
Se-aprinde o candelă în cer pentru mine
Purtând peste frunze miresme de frig
Cu pleoapele-nchise și fața spre Tine
Eu stau printre arbori și tot Te mai strig.
Ajută-mă, Doamne, înalță-mă iar –
Atât sunt de mică și-atât mi-e de greu –
Când noaptea se-ngână cu ziua de-afară
Te-aud prin lumină cum vii, Dumnezeu…
Sanja Cristea Tiberian
