Soarele si Luna
Vorbea odata Soarele cu luna
( Caci vezi, se intalnesc intotdeauna)
Luase soarele cuvantul:
“De-atatea mii de ani iti dau lumina
De esti o secera, ori de esti plina,
Si totusi n-ai, De ce?
Nu o pastrezi. Deci unde e?”
“DA” ii raspunse luna;
“Tu-mi dai mereu, eu risipesc intr-una
Lumina care o primesc
Eu altora o daruiesc;
Lumina pe pamant
E ziua de la tine;
Iar noaptea tu ii luminezi
Prin mine”
Raspunse soarele prea multumit:
“Fiindca-o folosesti cum se cuvine,
Mereu primi-vei raze de la mine”.
Titu Zamfir
