PENTRU MAMA
Am rugat primăvara să-mi dăruiască
cea mai gingașă floare a ei
ca să ți-o ofer
și mi-a dat un ghiocel proaspăt.
Abia își scosese fruntea din iarbă
Și soarele îl făcea să pară… strălucitor
Era o minune de puritate și parfum.
Visam cum îl vei primi
cum îmi vei zâmbi
cum îl vei pune în vază.
Însă înainte de a ajunge să ți-l dau
Căpșorul lui delicat, alb s-a plecat.
Am crezut că prin el voi reuși să-ți vorbesc
despre curăția amintirii tale
ce-o păstrez de ani în inima mea.
Însă n-a rezistat era prea delicat
Mi-am dat seama că primăvara
Și florile nu sunt de ajuns ca să-ți vorbească
de
recunoștința ce o port în mine pentru tine.
Un ghiocel e o minune a naturii,
îi stă bine acolo, printre verdele pământului
așa are mai multă putere.
În bătaia vântului, răzbind rămășițele de zăpadă
e o mărturie pentru Părintele lui.
Reflectând, mi-am dat seama
că nimic nu ar fi mai valoros să-ți dau
ca inima mea
Tot o floare de primăvară
răsărită în strălucirea soarelui de april
udată și mângâiată de tine.
Această minune nu o poți vedea
însă o știi, e acolo în adâncul sufletului meu
Când bat vânturile aspre ea mă ține
Când vin bucurii ea râde împreună cu mine.
Nu am ceva mai prețios să-ți ofer
nici măcar primăvara
sau florile, căci nici una din ele
nu este… ca inima mea pentru tine.
Loredana Olteanu, Lacrimi sub stele, pag. 9
Material preluat de la www.intercer.net
