DE VORBĂ‚ CU MAMA
Mamă,
Tu nu ești zână și nici zeu,
Nu ești nici om, nici Dumnezeu.
Ești și prieten, și stăpân,
Copil de școală și bătrân;
Ești alergând, răstimpul greu
Dar, de rămas, rămâi mereu
Ceva din om,
Ceva din Dumnezeu.
Să știi,
Ești ceasul bun ce-mi dă ocol
Când visele își spală ochii de nămol;
Tu-mi scuturi pleoapa în lumină,
Ca limpezimea zorilor, senină,
Iar când tristețile îmi cer obol
Tu-mi despletești al vremii rotocol
Și iarăși
Totul mi-este mai ușor.
Ce dacă
Nu ești idol, nici măcar erou?
Tu ești al dragostei curat ecou.
Tu niciodată nu vei fi regină,
Iubești prea mult, ca să devii străină
Și lacrimile tale, blând izvor
Petrec târziu în nopțile cu nor
O caldă strângere de mână.
Ești, mamă, buna mea stăpână
Cu chip de Dumnezeu
Și chip de om.
Daniel Chirileanu, „Corigenți la… a doua venire”, pag. 326
Material preluat de la www.intercer.net
