Mama
Ce multe lucruri îmi aduce-aminte
Cuvântul cel rostit cu primul grai,
Și melodii uitate, clipe sfinte,
Și lacrima tăcută și fierbinte
Când, mamă, pentru mine te rugai!
Mi-ai arătat cu inimă duioasă
Din Cartea Legii tot ce tu știai.
Și-n ziua-a șaptea, ziua cea frumoasă,
Cu pace și iubire credincioasă,
La adunarea sfântă mă duceai.
Nu pot uita cum harnica ta mână
Punea pe masă pâinea-acestui trai.
Și, săptămână după săptămână,
– Nu te-ai temut că n-o să-ți mai rămână, –
Din bucățica ta la toți dădeai.
Ai limpezit în ochii mei misterul
Acestei soarte de amar și vai.
Mi-ai spus cum luptă soarele cu gerul,
Mi-ai arătat întâia dată cerul
Și strălucirea florilor în mai.
Ce minunat că-n lumea asta toată,
Când ești un pui, la sânul mamei stai
Și în iubirea ei netulburată,
Îți crește inima dintâi, curată,
Așa cum azi, aproape, n-o mai ai!
Și dacă e creștină, te învață
Că numai în Iisus găsești un rai,
Că peste tot El poate fi de față
Și vrea să te conducă-n a ta viață,
Cu glasul neuitat de pe Sinai.
Copile drag, de ai și tu o mamă
Și tot la fel ți-a spus, de ce mai stai?
Să nu-ntârzii când glasul ei te cheamă,
Că dac-ai pierde-o, știi, de bună seamă,
Că totul ai pierdut când n-o mai ai.
Și astăzi multe îmi aduc aminte
Cuvântul cel rostit cu primul grai…
Te rog să fii cu mama mea, Părinte,
Spre ținta ce ne-ai pus-o înainte,
Spre-al lumii înnoite veșnic plai.
Sursa: www.florinlaiu.com
