DE CE MIEL ? DE CE GOLGOTA ?
Cand unda sonora vibreaza aproape de mine,
Mi-atrage gandirea tacuta asupra iubirii divine …
Privesc fumegandul Sinai …
Stanci de iubire,culmi de lumina,
Ce odat’ati simtit pasii Viului Dumnezeu
De pe voi proclamase o Voce divina
Speranta salvatoare din morbul pacatului prea greu.
In vale-mi se deschide o scena dureroasa;
O practica trista si-amara,nemiloasa …
Chin si durere … sange si moarte …
Patima …
Victima
De ce miel ?
Cu gandul fugar, intr-o clipa,
Prin negura vremii de cremene dura
Razbat povarnisul stancos
Si fac ca imaginea vie
Sa opreasca gandirea,doar cateva clipe,
De-asupra unui Munte cu nume maiestos:
G O L G O T A – se numeste.
La locul numit al Capatanii
Multime adunata …
Se tipa,se rade,se glumeste,
E batjocorit
Omul ce pe crucea din mijloc
Se afla pironit.
Fruntea Ii e plina de sange,
E strivit de veninul durerii,
Are motive-a deplange
O lume sortita pieirii.
Dar El
Asemeni unui miel
Se lasa chinuit pana la moarte …
De ce strivit prin moarte ?
De ce El de aceasta doar sa aiba parte ?
Ca in pustie,acum nu se mai aduce miel ?
De ce urca Calvarul,Printul Emanuel ?
De ce sa moara-n chinuri un Om nevinovat ?
Cand,peste toata lumea,El e si Imparat ? …
Lui II era sete de viata ce-n tine pulseaza,
Dar tu,nepasator, Il hranesti cu otet.
El vrea sa transforme sufletul tau ce ofteaza
Si pe inima roasa de jar sa-ti puna pecet.
Ingroapa vechiturile omului din trecut;
Si pe-o cruce de lemn noduros
Mori cu H R I S T O S !
