FAMILIA, OAZĂ‚ A IUBIRII
Nu-i nimic mai scump, mai nobil, mai gingaș și mai sublim,
Pe pământ, ca un ferice și armonios cămin.
El e-o oază a iubirii, e al fericirii vis!
Când Hristos e al său centru, este-un colț de Paradis.
În cămin, ca și-n oricare alt aspect al vieții noastre
Ne rănește-ades’ păcatul, cu urmările-i nefaste.
Acuzare, suferință, criză, lacrimi, despărțire,
Pot, prin har divin, să fie vindecate prin iubire.
Tot acoperă iubirea, speră tot și crede tot,
Iartă, și panerul vieții-l umple cu al păcii rod.
În familia în care răsar „gingași ghiocei”,
Noul ei statut devine jertfă-alăturea de miei.
Ca Păstorul bun, ce-Și paște turma zilnic între crini,
Noi, cu ei, să fim întruna, fermi și buni, drepți și blajini.
Să nu-i facem să cerșească zilnic „de 5 lei iubire”,
Ci să le-oferim în valuri, un ocean de dăruire!
Voi, copii, mereu, în Domnul, de părinți să ascultați!
Scumpi părinți, voi, la mânie pe copii nu-ntărâtați!
Fiți ’naintea lor modele și-oglindiți-L pe Hristos.
Ei, ca brazii-nalți vor crește, cu un caracter frumos!
Azi, copiilor în minte Legea să le-o-ntipăriți.
Le vorbiți de ea, acasă, sau când voi călătoriți;
La altar, de dimineață; când coboară seara-albastră.
Scrieți-o pe frontispiciu, la intrare-n casa voastră!
Ce citesc în pergamentul vieții noastre, zi de zi,
E reala moștenire, ce noi le-o vom oferi.
Disciplina îmbinată cu iubire, va conduce
Pe copii, ca să-nțeleagă rostul jertfei de pe cruce.
Caracterul unui tată credincios într-un cămin
Își va pune-amprenta peste al copiilor destin.
Castitatea și iubirea față de soția sa
Ca și razele de soare, viața le-o va lumina.
Mama înțeleaptă, bună, harnică și credincioasă,
Pentru soț, pentru odrasle, e-o comoară prețioasă.
Ordinea și voioșia, dragostea între părinți
Îi vor crește, să devină ai Împărăției prinți.
Dacă-ndepărtăm firescul, egoismul și mândria,
Se rezolvă-n cinci minute-orice conflict, și bucuria
Armoniei șterge lacrimi, vindecă și răni alină.
Casa noastră redevine o agapă de lumină.
Oamenii, priviri și-ndreaptă către casa mea și-a ta.
Văd ei efemer tezaur, pentru a ne etala?
Sau văd casa sfântă-a păcii, rugăciunii și iubirii,
Unde cei mici și părinții, poartă hainele sfințirii?
E „Betel” în casa noastră? Este câmp misionar?
Are fiecare membru experiențe, personal?
Pacea care cucerește partenerul necreștin
Și-ospitalitatea care farmec dă unui cămin,
Iată culmi, pe care Domnul vrea ca tu să le urci azi!
Iată cum poți crește fiii, ca s-ajungă falnici brazi!
Vreau să-ți fie, cei ce-ți calcă astăzi pragul casei tale,
În corola răsplătirii, imortabile petale!
Ca Ilie, vrem să-ntoarcem pe părinți către copii,
Focu-altarului să ardă, în credință spre-a-i uni.
Vrem iubire, pace, între cele două generații
Și întoarcerea spre Domnul a întregii noastre nații.
Precum florile spre soare se îndreaptă zi de zi,
Inimile noastre-ntoarse către Domnu-n veci vor fi!
Slavă-Acelui, ce revine și ne va primi-n curând
În familia cerească, pe-nnoitul Său pământ!
Magdalena Toma
