Pasii mei spre Tine
Erau triste zilele mele
Cand nu Te cunosteam.
Furtuni care,
nu stiam ca se pot linisti,
La auzul glasului Tau.
Alergam sa prind vantul,
Suflul acestei lumi
care de atatea ori,
A purtat atatia pasi la moarte.
Aveam o tinta grea,
cantarita cu o cumpana usoara.
Ochii mei nu Te vedeau,
Dar in cartea Ta, erau scrise
toate zilele mele.
Era si aceea zi,
Care ma zdrobit, cu lumina ei.
Un adevar care ma ranit, taiat
Caci mult rau era in mine.
Dar m-ai vindecat, cu iubirea Ta.
Am inceput sa merg, pe urma pasilor Tai
Mi sa parut usor, atata timp
cat bratul Tau ma sustine.
Cand am cazut, mi-am dat seama
ce mult ma vrei inapoi,
Si cat sant de slaba,
Cand nu Te iau cu mine
Doina.
