Omul Acela
Se amesteca printre oameni…
Inima-I prea plina de compasiune si dragoste
se apropia de sufletul instrainat
aducand mangaiere si usurare;
Mana-I vindecatoare alina suferintele fizice ce mutilau trupul;
Buzele Sale rosteau cuvinte ziditoare
si alungau duhuri necurate,
Balsam de binecuvantare revarsa
peste cei micuti si peste cei mari
adunati laolalta sa-asculte.
Alteori, mustra cu intelepciune
pentru a indrepta firea nesupusa
si pornita pe cararile intunecoase ale trairii in pacat.
Asa isi petrecea fiecare zi:
slujea cu bucurie, descoperindu-le o viata mai buna.
I-a iubit…
Atat de mult i-a iubit…
A indurat batjocura si crucea…
Chiar parasit si de toti osandit
I-a pretuit mai mult decat insasi viata Sa.
Se vorbeste azi despre Omul Acela
Despre un schimb care se face la cruce,
neinteles de avantajos pentru mine si tine…
se lasa o viata amara, traita-n pacat
si se ofera in schimb vesnicia.
Nu pentru vreun merit
…al meu sau al tau…
ci pentru ca atat de mult ne-a iubit
Omul Acela!
