Fauritorul de mir
La poarta Paradisului
Vin si cersesc zdrentuiti de nelinisti
Oamenii…
Cer lucruri, hrisoave si minuni.
Cite putin se strecoara catre ei
Binecuvintari de dincolo
Din necunoscut.
Astept incrincenat de cuminte, la rind
Sa primesc si eu
O farima de necunoscut…..
Si linga mine se aseaza, un negustor
Ce dupa Haine-i nobil din vita de albastru.
Cu o privire blinda, senina , iubitoare…
Stimjenit , l-am intrebat :
Dar tu, ce astepti?
Nu astept nimic mi-a raspuns, doar timpul ca sa treaca.
Nedeslusit de curios, l-am intrebat din nou:
Dar ce doresti ca sa primesti?
Mi-a raspuns: Doresc cit mai multi doritori!
Doritori….doritori de ce?
N-am decit un leu, ce-mi vinzi?
FERICIREA
Timid il intreb, as putea s-o cumpar si eu?
Nu-i de vinzare mi-a raspuns
Descurajat, l-am rugat, vinde-mi doar o farima
Am sa-ti dau si hainele ce le mai am pe mine!
Vino! mi-a zis
M-a luat de mina,
Am ajuns la poarta,
Inima imi batea dereglat de neasteptat,
M-a condus inlauntru..
Mirat cum nu se poate, ochii clipind a nedumerire,
Pasi peste prag, si…..Doi ingeri mi-au intins un vas
In el se afla MIR.
Cu glas sfredelit de preafrumos,
Pentru ce este nevoie de el?
Mi-au luat miinile si mi le-au spalat,
Mi-au dat haine noi, iar apoi….
OCHII mi s-au deschis.
Am vazut atunci ca ceea ce dorim noi
Nu valoreaza nimic in fata valorilor supreme.
Si am vazut iubirea atit de nepretuita in rindul oamenilor.
Am vazut-o jertfita pe altarele neintelegerilor, a egoismului si mindriei,
Am intilnit-o plingind singuratica,
Pe strazi in marile orase,
Am vazut-o acoperindusi ochii atunci cind era inselata….
Dar mai presus de toate,
Am intilnit-o jertfind,
Am intilnit-o daruind,
Am intilnit-o in ceas de legat,
Am intilnit-o in focul iertarii.
Am zarit-o semanind credinta, increderea, aprecierea, zimbetul,
Si mai mult decit tot,
Mi-a vorbit cu glasui celestal,
Daca doresti FERICIREA,
Iubeste frumos,
Iubeste asa cum te-a iubit Hristos!
(hendel 2005 rv2007)
