Urare
Mireasă scumpă, mire drag,
Am vrut s-aștern și eu voioasă
Pe-al căsniciei voastre prag
Urarea cea mai călduroasă.
Și-am întrebat din zori pe-orcine:
Pe crin, pe nufăr,
Ce să spun?
Ce gânduri bune să le-aduc?
Și ce urări din zări senine?
Un trandafir m-a agățat
Și fără să mai dea binețe
Mi-a zis: urează FRUMUSEÅ¢E!
Pe vale, firele de grâu
Crescute-n brazdele de plug
Mi-au zis: urează-le BELȘUG!
Să fie casa veșnic plină,
Precum e sacul de făină!
Apoi, în cale, un bujor cu chip aprins
Mi-a zis: frate
Ce vrea tot omul? SĂ‚NĂ‚TATE
Ureaza-le așa zic eu
Să aibă chipul ca al meu.
Mai sus, pe-o coastă, un stejar
Îmi zise grav:
Sunt de părere să le urezi atât: PUTERE!
Și-apoi, din vița de vie,
Doi struguri chilimbari
Mi-au zis: urează: BUCURIE!
Dar m-am oprit și la furnică
Vreți să vă spun ce mi-a zis?
Mi-e frică …
A zis, urarea ta să fie
Atâta numai: HĂ‚RNICIE!
Și cum stăteam așa pe gânduri
Să vă spun tot șiru-ntreg?
Sau numai una să aleg?
De-odată mai către seară
Doi porumbei de nea zburară
Din ceru-albastru către mine,
Când coborau în serpentine
Când, iar urcau în joc duios,
Apoi veniră tot mai jos.
Și, după cercuri fără număr,
S-au așezat încet pe umăr,
Ca să-mi șoptească la ureche:
Am fost trimiși din cer, pereche
Cu-acest cuvânt de la Isus:
Pentru mireasă, pentru mire,
Un singur lucru ai de spus:
IUBIRE
