Pe muntele iubirii
Am prins sa urc pe muntele iubirii,
Spre zari ma trage chipul tau…
De mai gresesc, de vina-s poate spinii
Cei presarati pe-al drumului ecou…
Si simt cum valuri albe de lumina
Pornite din iubirea ta
Si harfa instrunata-a rugaciunii
Ma inconjoara cald spre-a ma-nalta…
Am prins sa urc pe muntele dreptatii
Caci te-am vazut acolo sus;
Stateai la portile cetatii
De vorba parca cu Isus…
Privirea ta apoi de pace plina
O-ndrepti spre mine zi de zi,
O, spune-mi, dragoste divina,
Ce alta mi-as putea dori?
Si-apoi urcand pe muntele iubirii
Ne-am intalnit aicea sus,
Adie cald si bland zefirii
Cand stam de vorba cu Isus…
Si catre varf e numai soare
Si cresc divine bucurii ‘naintea ta,
Si-a mea curata adorare,
Si flori gingase de "nu-ma-uita"…
