Intre a iubi si a fi iubit
Aici in valea plangerii amare
Iubirea-i viata si puterea noastra,
Ea ne alina sufletul cand doare
Si ne ridica inspre zarea-albastra…
Ea schimba seceta in vai manoase,
Si face drumul vietii noastre drept,
Imbraca toata zarea in matase
Si forta ei o simti zvacnind in piept…
De esti iubit, te simti cel mai puternic,
Bogat si plin de fericiri ceresti,
Dar fiule, sa stii, esti si mai vrednic
De te grabesti intaiul sa iubesti…
Sa fii o oaza in pustietate,
In intuneric, de lumina, far,
Un viu izvor, o inima ce bate
Si raspandeste pretutindeni har…
De-astepti in viata sa primesti iubire,
E dreptul tau, si-l are orice om,
Cu cat mai vrednic esti de fericire,
De esti un fruct pe-al mantuirii pom!
De-aceea cauta din zorii vietii
O cale-ntre-a iubi si-a fi iubit,
Pe ea paseste-n faptul diminetii
Tot cu credinta pana-n asfintit…
Si-asa sorbind din Adevar putere,
Cu biruinta fiti invesmantati,
Voi, ce-ati primit cereasca infiere,
Sa fiti de-a pururi binecuvantati!
