Doua semne, doua stele, doua soapte…
In agonia timpului tarziu,
voi sunteti doua din ultimele semne
de mare importanta
ca mai presus de lumea de morminte
si de aceasta istorie fara iesire,
e doar un singur drum si-o singura speranta:
ca Dumnezeu este iubire!
Ma-ntreb:
De unde ati luat lumina
ca mai presus de bezna lumii
sa va desprindeti de sub stapanirea ei?
Si unde ati gasit putere sa va-naltati
deasupra veacului de slabiciuni?
Cand magazinele planetei
au de vanzare doar egoism
la preturi mult costisitoare
voi unde ati gasit iubire
cat astazi ingerii sa va cladeasca
asa Eden de fericire?
Voi sunteti marturie si cetate de scapare,
cu doua turnuri inalte de dreptate…
Spre capatul istoriei de miaza-noapte
voi sunteti doua din ultimele soapte
si-apoi
cand mana nevazuta a unui mesager
va scrie semnul de hotar
si inceputul imparatiei de iubire,
pe doua tronuri albe
facute din argintul biruintei
va veti gasi destinul:
Din doua stele – fluvii de lumina;
Din doua soapte – simfonii de slava,
Din doua semne – un univers de bucurii
si dragoste dumnezeiasca
pe care le veti sti descrie
doar atunci
si doar in limba ingereasca…
