Daca ai gasit (Prov. 31,10)
In lume nu se stie niciodata
Ce lipsuri si nevoi o sa-ntalnesti!
De ti-ai gasit tovarasa bogata,
Esti fericit si poti sa te mandresti…
Dar… nu te insoti cu bogatia,
Ca ea nu tine toata vesnicia!
De-ai fost atent, ai inteles
Ca banii au si ei un rost al lor…
De ti-ai gasit ceva de neam ales,
Poti fi mereu de-acum increzator!
Dar… nu te insoti doar cu un nume,
Ca viata-i val, si valul – numai spume…
E-adevarat ca nu poti sparge ziduri
Decat cu o unealta speciala:
De ti-ai gasit pe cineva cu titluri,
Nu-ti va fi trista casa si nici goala!
Dar… nu te insoti cu o hartie,
Ca jumatatea ta – e o sotie!
Tu trebuie sa stai cu ea in casa,
Sa-ti fie draga s-o privesti mereu,
Daca-ai gasit-o, si e-asa frumoasa,
Poti sa tresalti si sa slavesti pe Dumnezeu!
Dar nu te insoti cu o spoiala
Ca viata sa nu-ti fie mult prea goala!
In noaptea lumii, noapte tot mai deasa,
E mai de pret decat orice, credinta!
Daca-ai gasit sotie credincioasa,
Vei castiga indata biruinta!
Dar fii atent: credinta fara fapte
E ca talazurile marii moarte!
Ea trebuie sa stea-n bucatarie,
Sa fie harnica si priceputa…
Daca-ai gasit asemenea sotie,
A vietii lupta nu va fi pierduta!
Dar nu te insoti cu lacomia,
Ca-n schimb, poti pierde vesnicia!
De vrei sa-ti fie casa colt de cer,
Spre cer sa-ti fie inima si gandul:
De ti-ai gasit tovarasa de caracter
Aceasta-i mai de pret decat argintul!
Si totusi, orisicat de-atent ai fi,
Un lucru, doua, tot ii vor lipsi!…
De-aceea n-astepta la nesfarsit,
Ca ideal n-ai sa rezolvi dilema:
Daca-ai gasit tovaras potrivit,
Ai dezlegat dintr-un condei problema!
Dar nu uita ca cine-n om se-ncrede
In viata are parte de blesteme!
Cand vrei sa te-nsotesti cu cineva,
Nu este-n lume altceva mai greu!
Va fi mereu lumina-n calea ta,
De te-nsotesti intai cu Dumnezeu!
Si mai presus de sfatul orisicui
Sotia ta e darul Domnului!
