Cantec de nunta
In parcul vechi,sub tei batrani
ce pun orasului surdina,
trecand odata,am zarit,
pe-o banca,in lumini de mit
un Catalin si-o Catalina…
El,paj frumos,cu ochi de foc,
ea,o domnita dintre stele…
Erau atat de fericiti…
doi visatori indragostiti
in parcul vechi,sub ramuri grele.
Iar sus,rotindu-se usor
deasupra arcelor cu vita,
zburau uniti in felul lor
un porumbel si-o porumbita…
Priveam spre tinerii din parc.
Si el,cu ochii catre spatii,
rosti atunci un juramant-
ca teii-au tresarit in vant
ca de-un fior din constelatii…
A doua zi,in parcul vechi,
sub ramuri ce filtrau lumina,
i-am revazut pe-ndragostiti,
pe cei doi tineri fericiti,
pe Catalin si Catalina.
El,chip de zeu olimpian,
cioplit in marmora cu dalta.
Ea,o domnita din radvan
cu sclipet alb de portelan.
Dar,vai…domnita,era alta…
Iar sus,intr-un imens inel,
deasupra arceloc cu vita,
treceau acelasi porumbel,
zburand,ci-aceeasi porumbita…
Auzi tu,oare,om semet,
un glas ce striga dintre stele?…
O,rege al zidirii Mele,
nu esti tu oare mai de pret
ca zeci de mii de pasarele?…
Dar nu te uiti in jurul tau?
Nu te sfiesti,nu te-nspaimanta
ca sant mai buni doi porumbei,
fiinte care nu cuvanta?
Nu te-nfiori ca esti mai rau,
mai schimbator decat un flutur?
Cum sa-ti vorbesc?Cum sa te cert?
Si cum de umeri sa te scutur?
Nu te rosesti sa treci razand,
schimbandu-ti zi de zi perechea?
Nu sti ca tin asupra ta
mereu si ochiul si urechea?
Nu te sfiesti de crinii albi,
de florile din parc?de dalii?
de macii puri,infiorati,
din care zorii fac vitralii?
Nu vezi tu nufarul pe lac,
alb ca o stea in fapt de seara,
cum se pastreaza de curat
pe apa verde si murdara?
Citeste-n cartea Mea-n genunchi,
citeste-n murmure de lira!
Adam si Eva cum traira?
Ei paradisul la-u pierdut
si totusi nu se despartira.
Si n-au trait apoi ca soti
o zi,un an sau un deceniu.
Ci prima dragoste a fost
o casnicie de-un mileniu!
N-ai auzit ca lui Avraam
i-am dat cu bucurie tara,
caci el iubi pan la mormant
cu-aceeasi dragoste pe Sara.
Rebeca pentru Isaac
n-a fost iubirea lui intreaga?
Iar pentru Israel Rahela
n-a fost ea singura cea draga?
Si-apoi oricat s-a napustit
cel rau sa spulbere-armonia,
o,ce iubire a unit
pe blandul Iosif cu Maria!
Erau flori multe-n Nazaret
ce se-naltau ca sa-i priveasca.
Dar ele n-au vazut alt sot
si nici sotie mai cereasca.
Caci el era din cei putini
carora ingeri li se-arata.
Iar ea aleasa-ntre femei,
de-a pururi binecuvantata."
Astfel de trainice iubiri
zidira temple-n tot pamantul.
Tu om semet,tu ce zidesti
calcandu-ti zilnic juramantul?
Iar voi,mireasa,mire scump,
voi care-n duh purtati cununa
casatoriei in Cristos,
voi astazi va uniti duios,
va intregiti pe totdeauna.
Deci,vrem ca cei ce stiu sa vada
privind la voi,la traiul dus,
sa poata fara teama spune:
"Da,casnicia e-o minune,
e un simbol venit de sus
al dragostei ce nu apune
dintre Eclezia si Isus."
Si incheind,v-aduc aminte
cuvantul sfant si incercat;
"Tu mire,sa-ti iubesti sotia!
Iar tu,respecta-l pe barbat."
DE veti gresi,primiti dojana,
si fiti un psalm,un colt de Rai!
Fii binecuvantata,–––-
Fii binecuvantat,––––
Sursa: www.comisaniazs.wgz.ro
