Invata de la toate
Invata de la toate, sa ai statornic drum
Invata de la flacari, ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra, sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca, cum neclintit sa crezi
Invata de la soare, cum neclintit s-apui
Invata de la piatra, cum trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori,
Invata de la vierme, ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar, sa fii mereu curat,
Invata de la flacari, ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape, sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca, sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare, ca vremea sa-ti cunosti,
Invata de la stele, ca-n cer sunt multe osti;
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti.
Invata de la luna, sa nu te inspaimanti;
Invata de la vulturi, cand umerii-ti sunt grei.
Si du-te la furnica, sa vezi povara ei…
Invata de la floare, sa fii gingas ca ea,
Invata de la soare, sa ai blandetea sa;
Invata de la pasari, sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Sa-nveti din tot ce piere – cum sa traiesti pe veci.
(din lirica norvegiana)
