Tristete…
Ce trist e omul ce s-a pierdut pe-acest pamant
Pana si luna intristata il priveste,
Iar ingerii au ramas fara cuvant
Privind spre omul trist… ce inca rataceste.
Ce trista-i este viata, gandindu-se ca-i fericit,
Traind plin de iluzii si vise desarte,
Cugeta adesea ca de toti e iubit
Insa iubirea de el e tot mai departe…
Ce trist este si cerul si marea, pamantul…
Caci omul e trecator precum vantul,
Ce trista e lumina si sufletul meu…
Dar mai presus de toate, e trist Dumnezeu!
Nistor Daniela
