MI-ERA DOR DE DUMNEZEU
Copil fiind, spre cer, imi ridicam privirea
Si, in adancul marii sa patrund voiam,
Sa pot cuprinde-o clipa doar, nemarginirea
Ce cautam atunci, eu inca nu stiam.
Ma saturam cu rodul pomilor
Si-mi stingeam setea-n ape de izvoare,
Ma alina cantul privighetorilor
Si ma scaldam in razele de soare.
Ma imbata parfumul florilor,
Ma-nveseleau cu ale lor culori
Si pana la ivirea zorilor,
Visam ale naturii dragi comori.
Si printre stanci, in varful muntilor, ma cataram,
Pe potecute-nguste si abrupte,
Si-n miezul pamantului, apoi coboram
Toate-s din cartea vietii mele pagini rupte.
Ingenuncheam adeseori in rugaciune
Si cercetam cuvantul din Scriptura,
Iar lacrimile se porneau s-adune
Urmele Tale, Doamne, din natura.
Eram flamand si insetat dupa neprihanire,
Insa nu cunosteam nevoia sufletului meu
Si cautam a vietii mele implinire
Fara sa stiu ca mi-era dor de Dumnezeu.
Lumina Lina
