Când Domnul ne-a chemat la viață
În astă lume ce-a creat
A stat cu noi, ne-a dat povață
Și mulți talanți ne-a-ncredințat.
Și orice om, în jurul nostru
Măcar un dar, tot a primit.
Să-l folosească, acesta-i rostul
De care nimeni nu-i scutit.
Să nu gândești că la-mpărțire
Pe tine Domnul te-a scăpat.
Și daru-i dat spre înmulțire
Nu te-apuca de îngropat.
Când vrei s-ajuți pe orișicine
De greutăți a fost răpus,
Nu-i gând pornit doar de la tine:
Å¢i-a spus-o chiar Domnul Isus.
Să poți să cânți; nu-i o-ntâmplare
Când te pricepi la dirijat.
E dar să-mpaci pe toți cei care
De la nimicuri s-au certat.
Când poți să-nveți pe alții bine
Ce, și cum trebuie făcut,
E har ceresc, nu-i de la tine
Să spui ce trebuie știut.
Să poți vorbi, ca mulți s-asculte,
Nu e ușor, e dar de sus,
Să vindeci suflete rănite
Te-ajută doar Hristos Isus.
E una la toți oferită
Și-i dată-n dar de la-nceput
Ea, influența cea vestită,
Își face treaba-n mod tăcut.
Å¢i-a dat Isus cât poți a duce
Iar bani deloc nu ți-a cerut
Căci prețul e plătit la cruce.
Răspunde-i dar în mod plăcut!
© Viorel Dascalu 2010
Cu permisiune
Sursa www.vioreldascalu.ro
