Șapte biserici
Pe insula Patmos, solia divină
Trimisă-i de Domnul, prin Înger să vină;
Și cel ce-o primește în carte o scrie
Să fie la toți, spre știut,… mărturie.
Ioan o ascultă, căci e viziune
În care, din ceruri, spre lume se spune
Că șapte biserici vor fi înșirate
În Asia Mică… și ele-s vizate.
Și Domnul, ce este, ce-a fost și ce vine,
El, Alfa și-Omega, Puternic în bine,
Se-arată în slavă, în jur e lumină
Iar tot ce se vede e-n formă divină.
În haina ce albă, ce-i strânsă cu brâul,
Vorbește cu vuiet, mai tare ca râul.
Și părul i-e alb și privirea-i aprinsă
Iar sabia gurii mereu e încinsă.
Mesaju-i rostit într-o zi de-nchinare.
Ioan cade jos, ca un mort, la picioare.
Iar El, Începutul și Cel de pe urmă
Se pleacă spre om să-i întindă o mână.
„Să scrii!”, e porunca. Solii sunt doar șapte
Ce trebuie spuse și tare… și-n șoapte.
Sunt vorbe cu sens, înțelesul e tainic
Dar vorba-i din Ceruri. Mesajul e trainic.
© Viorel Dascalu 2011
Sursa: www.vioreldascalu.ro
