Rugaciunea laodiceanului
De ce, Doamne, vrei să facem lucrare,
De ce vrei tot buni să fim cu oricare,
De ce-ai vrea Tu de părinți s-ascultăm
Și chiar la tot pasul să ne mai rugăm?
De ce să mă rog, când pot să nu o fac,
De ce să fac lucruri ce nu-mi sunt pe plac,
De ce să Te-ascult când Tu tot mă mai ierți,
De ce să Te-aștept, fiindcă Tu mă aștepți?
De ce nu mă lași să fac ce-mi convine,
De ce să vorbesc, să cânt despre Tine,
De ce să fac bine, s-ajut tot mereu
Când asta e treaba și e rolul Tău?
De ce să iubesc oricând, pe oricine,
De ce mă pisezi spunându-mi ce-i bine,
De ce nu am voie să fac ce vreau eu,
De ce-s urmărit permanent de-ochiul Tău?
De ce mă tot mustri și tot mă înveți,
De ce nu m-alinți și nu mă mai răsfeți,
De ce nu mă lauzi și nu mă înalți:
Eu sunt doar al Tău și-s mai bun decât alți?
Acum să știi c-am o rugă să-Å¢i spun:
Să nu Îți mai pese cât sunt eu de bun;
Să-mi dai tot ce-mi place, căci Tu ești dator
Să îmi porți de grijă de-acu’ până mor!
A, să nu uit, vreau ceva a-Å¢i promite
Și ce-ți spun acum, Te rog, ține minte:
Am și eu o țintă, vreau a mă schimba,
De-aceea anunță-mi întoarcerea Ta!
Atunci mă întorc cu totul la Tine,
Renunț la ce-i rău, voi face doar bine,
Voi spune la toți cât de mult poți ierta
Iar Tu, ca răsplată în cer mă vei lua
© Viorel Dascalu 2010
Cu permisiune
Sursa: www.vioreldascalu.ro
