Promisiuni crezute

Pe drumuri asfaltate
Cu fals sau cu minciuni,
Merg astăzi către moarte
Ai lumii mari tribuni.

Sunt mândri, plini de sine,
Apar la orice pas
Și îți vorbesc de bine;
Doar asta le-a rămas.

Și ei afirmă tare,
S-auzi și tu și eu,
Minciuna cea mai mare
Că ei sunt… Dumnezeu.

Și lumea îi ascultă
Pe-aceia ce rostesc,
Cu îngâmfare multă,
Cuvânt așa prostesc.

Dar, oare, cititorul
Cu Biblia în mâini,
Privindu-și viitorul
Pe cine-i vrea stăpâni?

Pe cine vor în frunte?
Creștinii… ce doresc?
Ei știu de toate… multe;
Dar prea puțin trăiesc

Se-ncred oare în semeni
Ce fac promisiuni,
Sau nu se-ncred în nimeni?
Răspundeți… oameni buni!

Avem de Sus povață
Să nu-l credem pe om.
Iar Biblia ne-nvață:
Doar Domnul este Domn.

Ai vrea să fii tu omul
Condus pe drumul lui
De cel ce este Domnul
Și stă cu Tatăl Lui?

De crezi promisiunea
Curată- a lui Isus
Vedea-vei tu minunea
Că vei ajunge sus.

© Viorel Dascalu 2010