Oaza de speranta

Călător obosit pe cărarea spre cer,
De dureri năpădit și-al nedragostei ger,
În cădere rănit, de ispite-ncercat,
Cu moral la pământ, de păcat ruinat,
Te întoarce spre Cel care viața ți-a dat!

Luptător prea învins pe un front nevăzut,
Lucrător fără rost pe pământ decăzut,
Truditor disperat, cu-orizontul închis,
Gânditor prea adânc, fără dor, fără vis
Mai privește și-n sus, nu privi în abis!

Angajat pe deplin în al vieții tumult,
Criticat de ateu, înjurat de incult,
Asuprit de părinți, chinuit de copii,
Fără timp și-ocupat de prea multe hârtii,
Nu uita că mai e și-un alt timp: veșnicii!

Însetat și flămând, de-ale gurii lipsit,
Nesătul, dar de toate și totul scârbit,
De nevoi cu un chip mult prea tare schimbat,
Vinovat și mereu de mustrări apăsat,
Că e loc de mai bine, tu, oare-ai uitat?

Rătăcit pe pământ, fără țintă și scop,
Fără mușchi și oprit chiar de cel mai mic hop,
Cu povara prea grea, de plăceri înfrânat,
Afundat tot mai mult în noroi de păcat,
Este timp chiar acum de întors și iertat!

Dumnezeu ne-a lăsat în pustiul de foc
Un flacon de speranță: e-al harului loc,
Să pornim deci spre el, nu e timp de-a mai sta:
Este oaza în care cu toți vom afla
De Domnul cel Bun și de dragostea Sa!

Lucrează, iubește și fii bun pe pământ,
Te adapă acum din Cuvântul Său Sfânt;
Vei cunoaște pe Domnul și te va schimba;
Vei mai cere iertare iar El ți-o va da
Și îți va promite că la cer te va lua!

Cu permisiune
Sursa: www.vioreldascalu.ro