Biserica crestina din Efes a fost prima care a primit o epistola de la Ioan, in timp ce era exilat pe Insula Patmos. Orasul acesta avea prioritate si in multe alte privinte. In timpul Imperiului Roman, impreuna cu Alexandria din Egipt si cu Antiohia din Siria, Efesul avea onoarea de a fi unul din cele mai mari si mai insemnate orase din Rasarit. Dar era onorat in primul rand pentru ca aici avea unul din cele mai mari si mai importante temple ale antichitatii, Artemision, dedicat zeitei Artemis, pe care romanii o numeau Diana.
         Spre deosebire de alte orase antice vestite din vestul Asiei Mici, Efesul zace acum in ruine, fiind parasit. In apropiere se afla doar un sat turcesc, care de-abia isi taraste zilele, cu numele de Aya Soluk, o denaturare a numelui Hagios Theologos, "sfantul teolog", un titlu dat mai intai lui Ioan si apoi transferat orasului. Astazi numele lui oficial este Seljuk. Satul acesta se afla la aproximativ 45 mile la sud de Izmir (Smirna) si la el se poate ajunge pe sosea sau cu trenul.
         In Seljuk se pot vedea ruinele unui vechi apeduct, care pe vremuri aproviziona Efesul cu apa. La vest de sat se afla dealul sfant al Efesului, pe al carui varf se afla acum ruinele unui castel bizantin, in timp ce ruinele Bazilicii Sfantul Ioan Teologul se gasesc pe coastele sudice ale acestui deal. La inceput pe locul acesta se afla numai o capela mica, unde, conform traditiei, fusese ingropat Ioan, dar in locul ei imparatul Iustinian (527-565 d.Hr.) a inaltat o bazilica mareata, cu o lungime de 370 picioare. In frumusete si marime biserica aceasta era intrecuta numai de Hagia Sofia de la Constantinopol. La fel ca multe alte biserici din Asia Mica, aceasta bazilica zace acum in ruine, iar din zidurile si stalpii ei de marmura nu au ramas decat ramasite.
         La sud-est de Bazilica Sfantul Ioan se afla ruinele monumentalei moschei a sultanului Isa I, o constructie de 197 pe 193 picioare, inaltata in secolul al XIV-lea, iar langa ea este locul unde a fost situat vestitul Artemision, acum o adanca depresiune in pamant, care in unele perioade ale anului este plina cu apa. Daca Serviciul Antichitatilor nu ar fi asezat o tablita care sa atraga atentia turistilor ca acolo a fost marele templu al Dianei, cea mai mare parte a vizitatorilor ar trece pe langa acel loc fara sa stie ca pe vremuri acolo s-a aflat cea mai vestita constructie a antichitatii. Templul acesta a fost distrus complet, incat a fost uitat pana si locul unde s-a aflat. Intre 1863 si 1874 J. T. Wood a facut sapaturi la Efes, in folosul Muzeului Britanic, cheltuind cam opt zeci de mii de dolari. Tinta lui principala, gasirea Artemisionului, a fost atinsa abia dupa cativa ani de cercetare si dupa ce indepartase aproape 120.700 metri cubici de pamant. Si nici atunci nu a descoperit mai mult decat temeliile de piatra ale marii constructii, ingropate la 20 picioare sub moloz si pamant. Wood a descoperit ca templul insusi fusese asezat pe o platforma, la care se ajungea urcand o scara cu zece trepte care il inconjura. Templul avea o lungime de 425 picioare si o latime de 220 picioare, acoperind de 4 ori aria vestitului Panthenon al Atenei. Avea 117 coloane (Pliniu greseste cand spune ca erau 227), inalte de 66 picioare si cu un diametru de 7 picioare. 36 din ele aveau tambure pe care erau sculptati oameni in marime naturala.
         Din rapoartele antice aflam ca fostul templu al Dianei a fost construit in 120 de ani si a fost terminat intre anii 430 si 420 i.d.Hr. Se zice ca acest edificiu a fost distrus in anul 356 i.d.Hr., anul nasterii lui Alexandru cel Mare, si a fost apoi construit cu si mai mare splendoare. Vestita statuie a Artemisei, zeita vanatorii si a fertilitatii, se afla in sanctuarul interior al templului. Unii scriitori antici au declarat ca acesta era facuta din lemn negru, in parte poleit cu aur, dar capul, bratele, mainile si picioarele fiind descoperite. Altii, ca de pilda logofatul orasului din zilele lui Pavel (Faptele Apostolilor 19,35), pretindea ca ea cazuse din cer, din care motiv unii invatati considera ca ea era facuta dintr-un meteor negru. Oricare ar fi fost materialul, statuia era un simbol al fertilitatii si din aceasta cauza corpul era acoperit cu multe mamele.
         Faima Artemisionului se datora mai multor lucruri. Marimea si frumusetea arhitecturii faceau ca aceasta sa fie una din cele mai marete constructii ale antichitatii. Anticii o puneau in numarul celor sapte minuni al lumii. In plus, in Artemision se gaseau numeroase statui si alte lucrari de arta ale celor mai vestiti artisti ai lumii grecesti, contribuind la faima templului. Multi regi si oameni bogati donasera acestui templu lucrari de arta, ca daruri prin juruinta. Acolo avea loc multe serbari legate de cultul Dianei. Cu aceste ocazii se manca si se bea mult, si se petreceau lucruri josnice din punct de vedere moral. Cea mai spectaculoasa dintre aceste sarbatori dura cateva zile, avand loc in luna Artemisios (martie-aprilie), care era dedicata Artemisei. In timpul acestei luni in oras veneau multi vizitatori, si se poate ca intr-o asemenea ocazie a izbucnit revolta impotriva lui Pavel (vezi Faptele Apostolilor 19). Templul mai era cunoscut si ca un loc unde refugiatii politici primeau azil, un privilegiu foarte apreciat in antichitate. Mai mult chiar, una din bancile cele mai bogate si cele mai iscusit conduse ale antichitatii era administrata de catre preotii acestui templu. Rezultatul era ca mari sume de bani erau adapostite in ascunzatorile lui.
         De aceea, nu e greu de imaginat ca orice incercare de a submina autoritatea si faima acestei institutii avea de intampinat o opozitie extrem de darza din partea populatiei Efesului si din partea tuturor celor care erau interesati in perpetuarea sistemului acestui oras. Inscriptiile antice si logofatul Efesului numeau aceasta cetate neokoros, "pazitoarea templului" (Faptele Apostolilor 19,35), sau "custodele" marii Artemis, un titlu de care efesenii erau foarte mandri. De aceea, atunci cand activitatea lui Pavel la Efes a facut sa scada veniturile celor care isi castigau existenta pe urma cultului Artemisei, rezultatul a fost o mare rascoala.
         Desi Pavel, care petrecuse aproape trei ani lucrand in Efes, a plecat imediat dupa aceasta revolta, samanta semanata de el a adus o recolta imbelsugata, si dupa doua secole intregul tinut era increstinat (vezi harta din fata p. 337). In consecinta, templul Dianei si-a pierdut insemnatatea, iar cand a fost ars de catre goti in anul 262 d.Hr., influenta lui era redusa asa de tare incat nu a mai fost recladit. Coloanele lui de marmura au fost date jos si folosite la construirea bisericilor crestine, unele din ele chiar departe, la Constantinopol. Ceea ce a mai ramas din aceasta mare minune a lumii a fost folosit de populatia locala ca o cariera de piatra. Marile ei blocuri de piatra fie au fost taiate in bucati si folosite la construirea de case, fie au fost arse in cuptoarele de var. In cele din urma locul unde fusese templul a fost acoperit cu moloz si a fost dat uitarii, pana cand, in timpurile moderne, Wood l-a redescoperit.
         In sud, nu departe de locul unde a fost Artemisionul, incep ruinele orasului propriu-zis, care pe vremea apostolului Pavel era cel mai mare din Asia Mica. Pe baza dovezilor existente s-a stabilit ca in secolul al II-lea d.Hr. Efesul avea o populatie de 225.000 de oameni. In timpul dominatiei romane orasul a crescut foarte mult in marime.
         Vechiul Efes, situat pe malul stang al raului Cayster, langa un mic golf care forma un liman natural, era un important centru comercial. El isi datora importanta nu atat raului Cayster, care nu era nici cel mai lung, nici cel mai important rau al Asiei Mici, cat unei pozitii geografice avantajoase, intre doua din cele mai importante rauri care udau un bogat tinut agricol – Maeander, la sud, si Hermus, la nord. Din acest motiv, in Efes aveau loc multe afaceri prospere, viata economica activa transformand cetatea aceasta in una din cele mai bogate ale antichitatii.
         In vechime, venind de la Artemision, vizitatorul intra in cetate prin Poarta lui Koressos, de la care au mai ramas doar unele vestigii fragmentare. Chiar alaturi se afla ruinele stadionului si cele ale gimnaziului lui Vedius – in fiecare oras grecesc important erau mai multe gimnazii – unde tinerii se antrenau in vederea jocurilor atletice.
         Mergand mai departe pe soseaua moderna care trece prin vechiul oras, vizitatorul ajunge repede la Teatrul cel Mare, destul de bine pastrat, probabil cel mai mare din Asia Mica. Era o constructie monumentala, ale carei 66 de randuri de scaune erau construite pe partea vestica a muntelui Pion. Incapeau 24.500 de spectatori. Orchestra avea un diametru de 100 picioare, in timp ce amfiteatrul avea un diametru de 650 picioare. Scena s-a prabusit, dar stalpii care o sprijineau sunt inca in picioare, ca si o parte din zidul sculptat din spatele ei, care in vechime avea trei etaje. In acest mare amfiteatru, unde se tineau adunarile politice, a avut loc revolta impotriva apostolului Pavel, descrisa in Faptele Apostolilor 19,23-41. Ori de cate ori exista vreo problema importanta de discutat, poporul se ducea la teatru pentru a auzi dezbaterea si pentru a face cunoscut administratiei hotararile lui (vezi ilustratia din fata p. 353, Vol. VI).
         Faptul ca scaunele teatrului erau asezate pe povarnisurile naturale, acolo unde erau la dispozitie dealuri sau munti, simplifica constructia si imbunatatea mult acustica. De pe cel mai de sus rand de scaune al teatrului se pot vedea foarte bine vestigiile vechii cetati si vecinatatile ei. La nord curge serpuit raul Cayster. Ceva mai aproape, in partea ascunsa de pomi si tufisuri, se afla ruinele masive ale bisericii Sfanta Maria, in care s-au tinut doua vestite sinoade bisericesti, cel din anul 431 d.Hr., cand Maria a fost declarata oficial mama lui Dumnezeu, si asa numitul Sinod Talharesc, din anul 449 d.Hr.
         In partea de jos a teatrului incepe Arcadiana, o strada de 36 picioare, cea mai importanta legatura intre centrul orasului si vechiul port din vest. Pavajul alb de marmura al strazii straluceste in lumina soarelui. Inca mai exista vestigiile strazilor strajuite de coloane, care noaptea erau luminate. La capatul Arcadianei, unde se afla portul, astazi sunt campii luxuriante, mai fertile decat oricare altele din vecinatate, intrucat au fost formate din pamantul aluvionar adus de raul Cayster. Coasta actuala a Marii Egee se gaseste cam la trei mile mai departe inspre apus. Innamolirea limanului, pe care cei din antichitate nu au fost in stare sa o previna, in ciuda eforturilor sarguincioase, a fost unul din motivele declinului orasului Efes ca important centru mercantil si a abandonarii lui cu timpul.
         In vest, in spatele vechiului port, se inalta dealul Astyages, pe colinele caruia se afla o veche constructie, despre care, conform traditiei, se spune ca este inchisoarea in care a fost detinut Pavel. Insa nu exista nici o dovada intemeiata cum ca apostolul ar fi fost inchis in Efes. La sud se gaseste muntele Koressos, pe a carui creasta se afla vestigiile cetatii elene, al carei zid inconjura pe vremuri Efesul pe o distanta de 36.000 picioare si imprejmuia o suprafata de 1.027 acri.
         In valea dintre muntele Koressus si muntele Pion se afla ruinele cladirilor publice ale cetatii antice. Printre acestea se numara marea agora, adica "piata", Serapeumul, un templu dedicat zeului egiptean Serapis, biblioteca lui Celsus, mari bai romane, apeducte care aduceau apa din munti in cetate, odeum, care era "o mica sala de muzica", si altele.
         Agora, piata, era centrul vietii sociale si economice al fiecarei cetati vechi, iar marimea agorei din Efes, din care numai cateva parti au fost excavate, arata cat de importanta trebuie sa fi fost cetatea. Ea era pe toate laturile flancata de trotuare cu coloane, in spatele carora erau pravalii. Unele din acestea au fost scoase la iveala prin sapaturi, iar unele au fost chiar reconstruite, asa incat vizitatorul modern poate sa priveasca vechea lor infatisare. Dar ce contrast intre trecut si prezent! Candva locul acesta era centrul aglomerat al unui oras populat, in care vizitatorul putea sa vada cladiri si statui frumoase, ca si o viata metropolitana activa. Acum este inconjurat de coloane frante, parti de ziduri si gramezi de pamant si de moloz, inca nesapate. Nimic nu a mai ramas din viata activa si zgomotoasa care umplea candva centrul unuia din cele mai mari orase ale lumii rasaritene. Dintr-un mare arc de piatra pe care doi liberti ai lui Agripa l-au ridicat in onoarea lui Augustus si a familiei sale, cateva blocuri mari zac in agora. Inscriptia, sau dedicatia, il numeste pe Augustus pontifex maximus, sau mare preot sef al imperiului, un titlu care mai tarziu a fost preluat de catre episcopii Romei.
         La sud de agora se gaseste vestita biblioteca a lui Celsus, care de-a lungul timpului a rivalizat in importanta cu cea din Alexandria. Ea consta intr-o sala de lectura si un cabinet inconjurat de bolti in care erau depozitate manuscrisele pretioase. Ruinele acestei vestite biblioteci, infiintata pe timpul lucrarii pastorale a lui Ioan, de catre unul din cei mai bogati cetateni ai Efesului, il impresioneaza pe vizitatorul modern.

                                                               Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania