Crestinul
Creștinul e omul ce-l vrei lângă tine,
La el rău-i rău și binele bine.
E gata mereu să se uite pe sine,
De-i ceri ajutor, el imediat vine.
Creștinul e sarea ce toate le drege,
De drag se topește, la plâns te-nțelege
Și ca să slujească-i grăbit să alerge,
De noaptea e grea, nedormirea alege.
Creștinul e luna ce ia de la Soare
Primind o Lumină ce nicicând nu moare.
El tot luminează aducând închinare
La Domnul, ce merită-oricând adorare.
Creștinul e pomul sădit lângă apă
Ce nu lasă timp degeaba să treacă.
De cele utile mereu tot întreabă,
Cătând noi comori adevărul îl sapă.
Creștinul e omul ce crește întruna
De vremea e bună, sau bate furtuna.
Adună speranțe în suflet mereu
Și urcă pe cale, chiar de-i drumul greu.
Creștinul e omul ce are credință,
Trăiește frumos în curată-umilință
El cheia-ți oferă: de vrei biruință,
Mergi și te roagă, dar cu stăruință.
© Viorel Dascalu 2010
Cu permisiune
Sursa: www.vioreldascalu.ro
