Copilul Moise

Copilul Moise

Născut într-o vreme cu legi de robie,
Iubit și de mamă dar și de Marie,
E pus într-un coș ca să-l poarte pe ape
Și viața prea crudă de răi să i-o scape.

Veghează cu drag surioara pe maluri,
Iar îngerii-l poartă pe Moise pe valuri
S-ajungă aproape de fata de rege
Ce-l vede, … și fapta pe loc o-nțelege.

Și Domnu-i vorbește, îi place copilul,
Nu-l lasă să piară navigând pe tot Nilul.
Îl vrea pentru ea ca s-ajungă pe tronul
Ce gol va rămâne de-i mort Faraonul.

Maria găsește și-o doică să-l crească,
Pe mama lui bună ce vrea să-l iubească,
Să toarne în inima-i mică dorința
S-asculte de Domnul, căci sfântă-i credința.

Și Moise învață că Domnul e mare,
El pune pe regi și urnește popoare,
Le mută în locuri din vreme prezise
Ce la început ar părea că-s doar vise.

Dar vine și vremea să meargă la curte
Credința păgână el are să-nfrunte,
Și tot ce-a-nvățat lângă mama acasă
Îl ține-n credință, de zei nu îi pasă.

Ești gata și tu ca în vremi idolatre
Să fugi de păcat, cu Isus să ai parte?
Nu fi amăgit de a lumii orbire
De vrei să primești chiar în dar … Mântuire!