Contemporanul
Se-ocupă omul cu de toate
Făcând ce-i bine și ce-i rău,
De-odihnă nu mai are parte
Și uită-ades de Dumnezeu.
Nu a mai dat pe la Biserici
Să-nvețe despre Dumnezeu,
Și a vorbit de rău pe clerici
Scuzând astfel păcatul său.
S-a tot luptat să fie-n frunte
Iubit de toți și respectat,
A și făcut concesii multe
La Legea de nelepădat.
A neglijat pe cei de-aproape
Ce-aveau nevoie chiar de el,
Ba, a uitat să mai îngroape
Măscuța … cea cu chip de miel.
A încercat să se descurce
Făr-ajutor venit de Sus
Și L-a suit, prea des, pe cruce
Pe Bunul Domn, Hristos Isus.
S-a chinuit ca să împace
Credința și plăcerile
Și nu mai are pic de pace
De când îi cresc averile.
Se tot fălește cu averea
Ce-a căpătat-o cu mult chin
Chiar neglijând, uitând durerea,
Mascând păcatul pe deplin.
Ar vrea să fie-n cer cu Domnul
Și pe pământ cu-ai lui amici.
La rele nu-l apucă somnul
De-l chemi la bine, … nu-i aici.
Te-ntrebă acum și tu, … creștine
De ești spre cer, pe drum pornit:
Făcut-ai tu, în toate bine
Sau și cu rău te-ai mulțumit?
De ai restanță la credință,
La bine, sau la dragoste
Te-ntoarce acum, în umilință,
Cazi pe genunchi și roagă-te!
© Viorel Dascalu 2010
Cu permisiune
Sursa: www.vioreldascalu.ro
