Acan
Poruncă de la Domnul primește tot poporul:
„De vrea să fie-n luptă doar el biruitorul…
Deloc să nu-și poftească în faptă sau privire
Vreun lucru ce e pradă, sortit spre nimicire.”
Și-n față este Ai-ul, cetatea-i foarte mică,
Iar toți israeliții nu au nici pic de frică
Că s-ar putea să fie învinși în luptă dreaptă…
Dar altfel se întâmplă de cum ei se așteaptă
Se văd înfrânți în luptă… iar Iosua nu știe
De ce-au căzut evreii, pe câmp, la datorie.
Se-ndreaptă către chivot, se pleacă-n rugăciune,
Iar Dumnezeu l-ascultă și iată ce îi spune:
„Nu sta plecat degeaba… ci pe popor adună,
Sfințește-i pentru mâine. Ei au păcat; să-l spună!
Când tu vei trage sorțul, vor fi descoperite
Acele lucruri rele ce-au fost pe-ascuns poftite.”
Începe cercetarea și cercul se restrânge
Speranța de scăpare încet, încet, se frânge
Iar hoțu-i scos în față și Iosua vorbește:
„Pe Domnul să Îl lauzi… și-apoi mărturisește!”
Acan se spovedește, dar rău deloc nu-i pare,
Motive pune-n față… să-i fie apărare
La fapta mișelească făcută fără minte…
Dar răul nu se scuză prin vorbe sau cuvinte.
El spune că, în pradă, vazut-a lucruri rare:
O haină valoroasă și-o placă foarte mare
Din aur fabricată… Și buni sunt și arginții,
De sunt mai mulți grămadă, ei fură ochii minții.
Și toate sunt aduse, poporul să le vadă,
O lecție să-nvețe: pe Dumnezeu să-L creadă,
S-asculte totdeauna poruncile primite
Iar lucrurile rele… să fie nimicite.
Decizia e cruntă și-a fost pe loc luată,
S-acopere păcatul, ei sunt chemați pe dată
Și-au luat toți bolovanii, i-au aruncat grămadă
Acan și-ai lui muriră… că au poftit din pradă.
© Viorel Dascalu 2012
Sursa: www.vioreldascalu.ro
