Am ostenit

AM OSTENIT

Am ostenit rugându-mă la Tine,
Am ostenit rugându-mă mereu
Se stinge-ncet speranța de mai bine
Și nu mai cred în mine, Domnul meu.

Dacă mă lași în beznă și tăcere,
Dacă mă lași să plâng, să mă frământ,
Dacă mă lași lipsită de putere
Eu mă sufoc și nu mai pot să-Å¢i cânt.

Mi s-au oprit cuvintele pe buze
Și pașii s-au oprit în calea lor,
Un deget parcă vrea să mă acuze
Dar eu mă duc într-un ungher și mor.

Am ostenit, o, Doamne, sunt trudită,
Mi-e sufletul mai chinuit ca ieri,
Mi-e inima bolnavă și rănită
Și nu ești, Doamne Sfinte, nicăieri.

Am coborât la margine de mare
Și marea asta vreau s-o trec înot
În gură mi-s cuvintele amare
Și-acuma, Doamne, am să mor de tot…

Am ostenit, o, Doamne, sunt bătrână,
Te-am așteptat și Te-am strigat mereu
Și chiar de-mi mai întinzi acum o mână
Am ostenit de moarte, Domnul meu…

Sanja Cristea Tiberian