A ȘASEA PORUNCĂ‚
A șasea poruncă mi-e-n sânge și-aștept
Să vină durerea, cu apă să vină
Să-mi suie din arbori o creangă pe piept
Să-mi chinuie fiara în suflet vecină.
Mă rog să m-oprească
Și-apoi să mă crească
Potopul în altă
Tăcere înaltă
Să vină să-mi spună
C-am fost mătrăgună
Băută de sfinții
Frumoșii, cuminții
Și-apoi să mă spele
În ape de stele.
Când tac ea s-ndoaie a tremur ciudat
Și nimeni nu-i cântă și nici n-o alungă
Cu pași de-ntuneric mi-e trupul umblat
Și trupul mi-l leagă de-o frică mai lungă.
Statuie ciuntită, umbrită
La poată oprită
Mi-e fiara obscură
Ce vine și fură
Din carne și sânge
Cu ochii care-ar plânge
Și-apoi mă-ncolțește
Din somnul cc crește
Rotindu-se-ntruna
Să-mi fure cununa.
Å¢inute albastre sălbatice sunt
Cuvintele-n mine aprinse de boală
Mi-e trupul nevolnic și capul cărunt
O fiară ce plânge și tremură goală…
Când se ne-doaie
Spre mine greoaie
Greoaie, stupidă
Că vrea să ucidă
Cuvintele mele
Și dorul din ele
Și-i spun să le tacă
Dar poate-s săracă
Și fug în pădure
Să nu mă mai fure.
Sanja Cristea Tiberian
