Ca un cant tulburat de-un suspin,
s-a-ncheiat viata celui ce-a gustat din Harul Divin.
Ca un val, ce grabit in ocean s-a intors,
el s-a dus, eu ma-ntreb: Ce conteaza? Ce-are rost?
Ce-are sens pe-un pamant pustiu din lipsa de iubire,
cand mormantul taie, fura, rupe-adanc ce-a mai ramas din fericire!
Ce sa simt cand il caut, nu e, si ma doare?
Ce sa cred cand cerul e-un nor de-ntristare?
Ce sa fac, ce sa sper cand sunt singur si trist?
Am sa-L rog, pe Cel ce-a murit pentru mine, pe Crist
Am sa-L rog sa ma ierte, putere sa-mi dea
sa tin calea dreapta, sa pot la-nviere a-L vedea.
Cu El fata-n fata sa stau, si-apoi sa ii caut pe-acei
ce l-au iubit pe Dumnezeu, si-au renuntat la zei.
Voi crede in Tine Isuse Hristoase, pana la moarte vreau sa-Ti slujesc.
Ca fratele meu, plin de ravna, doresc, evanghelia sa o raspandesc.
In Tine Doamne voi cauta izvor de fericire,
ajuta-ma sa duc la altii, pace si iubire.
Eliza Tomescu ( Mocean )
28.04.2008
