HRISTOS, CEL VREDNIC
Nu-s îndeajuns cuvinte, pe Hristos a-L onora!
Farmecul inegalabil și divinitatea Sa,
Dragostea până la jertfă, moartea Sa ispășitoare,
Toate spun: „El este Vrednic de-nchinare și-adorare!”
Cei care-L prezintă numai ca un bun învățător,
Ca un personaj istoric și nu ca Mântuitor,
Îi știrbesc identitatea. Domnul este Dumnezeu!
Peste-abisul de păcate, Hrist e-al slavei curcubeu.
Prin indiferența noastră, Îl respingem, Îl negăm
Dar nu e destul nici dacă Îl privim și-L admirăm.
El vrea inima întreagă și-al ei tron, neîmpărțit.
Să i-L dăm! Isus e Vrednic de urmat și de iubit!
El e Mesia, Cuvântul, existent din veșnicie.
„Eu și Tatăl, una suntem” e divina-I mărturie.
Marele „EU SUNT” e unic; Biblia, Cuvântul Său,
Ni-L descoperă veridic, ca Om și ca Dumnezeu.
Faptele-I de bunătate sunt dovada că Isus
A trăit pentru a face pe-alții fericiți nespus.
Vindeca și trup, și suflet, din păcat dând izbăviri,
Omul fiind obiectul grijii și al marii Lui iubiri.
„O, ce fel de om e-Acesta,” – ne-ntrebăm și azi, cu toții,
„Care mării poruncește, demonilor, bolii, morții?”
Valuri, vânturi, boli, furtună, și în viața mea și-a ta,
Cu-al Său glas le liniștește Domnul, când Îl vom chema.
Mai presus de toate, însă, ne animă-un tainic dor:
Să fim pagini de Scriptură înaintea tuturor.
Cu aceeași duioșie să-ndrumăm pe cei greșiți,
Noi alegeri ei să facă, știind că sunt iertați, primiți.
Alfa și Omega vieții, peste moarte-n veci călcând,
Domnul a-nviat în slavă! Gol și azi e-al Său mormânt!
De aceea-avem speranță, că și noi vom învia,
Azi, trăind o viață nouă; mâine-n veșnicia Sa.
Iată-un curcubeu de slavă ne anunță că-n curând,
Domnu-nconjurat de îngeri Se coboară pe pământ.
În sfârșit, vom fi acasă! Bun rămas, pământ străin!
Lângă Domnu-n veșnicie cerul ne va fi senin!
Vorbele, de farmec pline-n inimă îmi clocotesc
Pentru Cel ce Vrednic este, Domnul, Împărat ceresc.
Tu, cel mai frumos, mai nobil, dintre oameni, plin de har,
Ești Izvorul mântuirii, Dragoste fără hotar.
Floarea mea de colț ești, Doamne, sus, pe muntele Sion.
Peste univers ești Rege și pe-al vieții mele tron.
Azi, cu ramuri de lumină și-ale dragostei petale,
Pregătesc în biruință calea revenirii Tale.
Magdalena Toma
