Ezechiel 40

Ezechiel 40
Autor : Olteanu Loredana

Stramte sunt odaile pamantului, Doamne !
Masuratorile noastre zgarcite
le intindem atat de scurt
orizontal si mai mult in jos.
Portile mici, aplecate sub toc
cu ochiuri pe mijloc,
ne tin prizonieri in celule de plus.
Intram in sir indian
bagajele ni le dam de la unul la altul
si mai iesim afara cateodata,
plictisiti sau suparati
din lipsa acuta de spatiu.

Sau nu mai iesim !

Stam toti deprimati
si pasivi in fotolii.
Cu priviri ascutite si foc
declansam razboaie tacute
ca sa ne facem printre pieritoarele lucruri
inca un loc.

Dar….

La marginea hotarului cel stramt
sta trist uitata scara cea cu sapte trepte.
Doar dezmutitul profet o mai vede, o mai urca,
caci cotul Domnului masoara orice spatiu
mai mult c-o palma.

Largi sunt odaile noii cetati
cat de inalte, curate,
deschise.
Nemobilat fiind cu plusuri
Ierusalimul cel sfant e pentru oameni
nu pentru lucruri.

In stramtorare omule de simti ca esti
urca acum pe scara cea cu sapte trepte.
In sus,…. la Dumnezeu decat pe-acest pamant
e mai mult spatiu.