Trezire la realitate
Doamne, noi care ne inchipuim ca suntem fericiti pe pamant,
Nu ne dam seama ca totul e desertaciune si goana dupa vant!
Traim o viata, o singura viata, in care observam multa durere,
Si azi, si ziua de maine, fiecare, ne aduce o perfida incredere .
Pribegim si nu avem timp! Nu ne pasa de noi si de cei din jur!
Nu dam sfaturi si nu primim, luand invataturile de bun augur!
Ne comportam reci si indiferenti, si ne prefacem in fel si chip
Si procedand astfel, ne construium casa, pe o temelie de nisip .
Doamne, ajuta-ne sa prvim in sufletul nostru plin de-ntuneric,
Sa punem acolo comoara gasita, sa lumineze orizontul feeric,
Sa putem constata si discerne, ca in lumea cea plina de pacat
Nu exista iubire, ci ura; o ura, ce creste-n intensitate ne-ncetat!
Ura? Sa cautam s-o stopam, punandu-i in cale bariera iubirii,
Sa plantam in sufletul golit, florile frumoase ale desavarsirii,
S-o inlocuim cu roadele Duhului Sfant, bucuria si blandetea,
Cu-ndelunga rabdare, bunatatea si pacea, cultivand tandretea!
Doamne, ajuta-ne sa fim lumini, ca faclii izvorate din focuri,
Sa Te slavim, sa-Ti dam glorie in cant si fapta in orice locuri,
Sa Te marturisim in iubire, si sa vestim Numele Tau cel sfant
Prin Evanghelia cea vesnica, oriunde vom merge pe pamant!
Sa recunoastem, ca fericirea inchipuita, a fost numai o iluzie,
Iluzie vaga, pentru noi toti, cei ce ne-am eliberat de confuzie;
Ea nu era decat un standard fals, al unei stari nascute in pacat,
Din care Doamne, prin harul sfant, la alta stare ne-ai chemat!
Ligia Andreea Dinu
06 Noiembrie, 2006
