Gand de drumetie
M-am trezit intr-o dimineata
Avand in minte un nou gand:
Sa plec pe drumuri cu ceata
Si-n lumea larga sa patrund .
Sa-ntalnesc oamenii necajiti
Ce nu-nteleg ce este Iubirea,
Si ca prin Ea ei pot fi mantuiti
Dandu-le pe deplin fericirea .
Sa-i invat sa cultive bunatate,
Fata de toti semenii apropiati,
Sa nu mai ofere in jur rautate
Pentruca-n Isus suntem frati !
In intunericul lor sa patrund
Ca o lumina, ce-ndeparteaza,
Din sufletele celor ce ascund
Ganduri firesti, si le radiaza .
Si ca o picatura de apa sa fiu,
Ce invioreaza plantele ofilite,
Pentru cei cufundati in pustiu
Si au inimile de pacat ranite !
Ca un Luceafar pe cer rasarit
Sa luminez, pe-azuru-i aprins,
Si in drumetie, sa fiu sprijinit…
De Iubirea cea mare, cuprins !
Sa raspandesc Vestea buna
Si sa-mi ispravesc alergarea,
Ca apoi sa primesc o cununa…
Caci deodata, vine inserarea !
Iata, noaptea va avea sfarsit !
Caci isi trimite umbrele stranii…
Mijesc zorile, sclipind la zenit,
Eu in drumetie, urc in stradanii !
Ligia Andreea Dinu
11 Septembrie, 2006
