Voia Ta

VOIA TA

Voia Ta a fost:
“Să fie lumină”…
lumină în câmpia înstelată
a Universului
și ploaie de lumină
în poiana sufletului meu.

Voia Ta a fost
ca eu, fărâma de țărână,
să port ca o pecete de iubire,
chipul Tău.

Voia Ta era
“Să cresc, să umplu pământul”
de gânduri curate, de soare.
Voia Ta era
ca “toate să fie foarte bune”.

Dar eu,
mușcând din fructul cu miez
de întuneric
al neascultării,
am așternut o umbră de tristețe
peste fața firii.

Și atunci voia Ta
a fost: “Iată-Mă că vin”
cu brațele pline de iubire,
dăruire și iertare.

Din trupul Tău
Tu ai zidit o punte spre lumină,
și, acum,
ne-ai pregătit locașuri
în câmpia veșniciei,
și ne aștepți, cu palmele străpunse,
să ne dai din fructul vieții.

Voia Ta este:
“Ca acolo unde sunt Eu,
să fiți și voi”.

Facă-se voia Ta!

Lidia Sandulescu Popa

Colecția „Lacrima de stea”