RUGĂ‚CIUNE
Mă adresez cum niciodată,
În Numele lui Isus, Bunule Tată.
Și jalea-mi inima mea să Å¢i-o spuie:
Am greșit.
Întinde-Å¢i spre mine mâna acu’
Dă-mi putere să iert cum ierți Tu,
Până împărăția-Å¢i va să vie.
Cioplesc în obraz riduri de trudă
Pe unde lacrima mea să poată să curgă,
Și durerea-mi, sufletul meu să Å¢i-o-nalțe:
Am fost rău.
Pleacă-Å¢i privirea spre mine,
Dă-mi putere să fiu bun ca Tine,
Ura mea, s-o alung cât mai departe.
Caut apoi ca-n aceeași seară
‘naintea Ta să mă-nchin iară,
și-ntristarea-mi lacrima mea să Å¢i-o plângă:
sunt plin de păcat.
Fă-mi astăzi ca niciodată;
Zdrobește-mă și dă-mi o formă bună, Tată,
Ca-n inima mea pacea Ta să se strângă.
Iacob Coman, Și să-L cunosc, vol.II, pag. 102
Material preluat de la www.intercer.net
