Palmele Lui

PALMELE   LUI

Palmele Lui,
Ne-au plămădit din lut
Atunci la-nceput.
Și noi n-am vrut
Să rămânem așa cum dorea,
Și-ntingând mâna-am pierdut:
Veșnicia.

Pe palmele Lui,
Ne-a purtat prin veacuri să fim
Un popor heruvim,
Și-a dorit să iubim
Legea eternă a dragostei Sale.
Noi putând-o de-o parte am început să zidim,
Idoli de jale.

Din palmele Lui
S-au smuls pâraie de sânge nevinovat
Și noi am uitat.
Spre Golgota să-L fi urmat
Dorea Isus ce-n tăcere pășea obosit,
Dar când ochii Îi priveau pe-nserat,
L-am părăsit.

Rana din palmele Lui,
Ne e garanție de mântuire.
O! Ce iubire!
Vor fi ridicate spre Iahve
Și-o voce rosti-va: Și pentru el M-am jertfit.
Va urma un răspuns fără rostire:
Să fie primit.

Iacob Coman, Și să-L cunosc, pag. 14

Material preluat de la www.intercer.net