ÎNTRE DOUĂ‚ HOTARE
Stăm între două hotare: viață și moarte,
Departe de răsărit…
Și mult prea departe de apus.
Curând se va deschide-o carte,
Și înainte de al vieții tale asfințit,
Numele tău are să fie șters, ori pus.
Stăm între două cuvinte: salvat și pierdut,
Departe, departe de întuneric;
Și mult prea departe de lumină.
Curând se va vedea ce nimeni n-a văzut,
Și dincolo de cerul sferic
Se va vedea mărirea Lui; deplină.
Stăm între două cuvinte: curat și murdar,
Departe de minciună,
Și mult prea departe de dreptate.
Curând vom înțelege ce-nseamnă gust amar.
Să cultivăm o dragoste ce ne adună,
Făcând din a noastră nădejde… realitate.
Stăm între două cuvinte: vino… sau pleacă,
Departe de marea cetate,
Și mult prea aproape de Hristos.
Încă un clopot mai trebuie să bată,
Sfârșindu-se apoi cu toate.
Însă o mână încă-ți stă întinsă, sărmane păcătos.
Stăm deci în fața alegerii noastre,
Având înainte sfârșitul ori veșnicia.
Plecând, poți să rămâi plângând sau bucuros nespus.
Lasă plăcerile, privește către astre,
Și dacă poți s-alegi, nu cumpăni,
Alege-l pe ISUS.
Iacob Coman, Poezii, pag. 7
Material preluat de la www.intercer.net
