ADU-Å¢I AMINTE DE NOI
Doamne,
Vei putea oare să uiți
Moștenirea Ta?
Noi la porunca-Å¢i
Am clădit o corabie salvatoare
Și parcă nu-i semn de ploaie.
Iar lumea se-mbulzește să vadă
Și steagul ne stă gata să cadă.
Vino Doamne, nu ne uita.
Doamne,
Vei putea oare să-ntârzii
Făgăduința Ta?
Noi la porunca-Å¢i
Stăm cu candela aprinsă,
Și-o noapte deasă bântuie sinistră.
Iar lumea se adună a mirare
Batjocura-i din ce în ce mai mare,
s-aprind apoi lumini ca să ne vadă
și steagul ne stă gata să cadă,
O! Vino Doamne, nu ne uita.
Doamne,
Vei putea oare să uiți jertfa Ta?
Noi la porunca-Å¢i
Am lăsat tot:
Și plasele de pești și boii în arat,
Și fără șovăire Å¢i-am urmat.
Părem ai nimănui, rătăcitori, sărmani,
Vestim venirea Ta de-atâția ani.
Și se-mbulzește lumea să ne vadă,
Și steagul ne stă gata să cadă.
Doamne, adu-Å¢i aminte de noi nu ne uita.
Iacob Coman – „Versuri”
Material preluat de la www.intercer.net
