„ADEVĂ‚RULE”
Adevărule,
Tu ești piatra de încercare
A sincerității și a iubirii sincere.
Tu ești piatra de kilometraj
Ce stai la marginea unui singur drum:
Cel ce duce spre ceruri.
Tu supraviețuiești fără martori
Fiind prin Tine însuți existent.
Intersectat de multe drumuri,
Rămâi veșnic Tu.
Mulți chemați de anumite interese
Te părăsesc;
Rostind chiar în numele Tău neadevăruri.
Acordă-le har,
De vor voi cândva să se întoarcă.
Până când minciuna va mărturisi
împotriva Ta?
Și până când numărul majoritar
Va crea adevăruri?;
Căci Tu „Adevărule” ești unul singur.
Ne e așa de greu
Aici în această lume,
Aici între noi, unde căutăm
Să Te înlocuim cu orice altceva.
Ne dă totuși putere,
Nădejdea
Că la marginile hotarului acestui pământ
Ecoul glasului tău mai curmă lacrimi
Spunând:
„Eu vin curând. Păstrează ce ai,
ca nimeni să nu-ți ia cununa”.
Iacob Coman, Versuri, pag. 17
Material preluat de la www.intercer.net
