ÎNCHINARE
Doar unul singur merită-nchinare
Și-Acesta este numai Dumnezeu,
Rețin acest aspect din contemplare
Și folosesc un nume, Mardoheu.
Un argument din multe argumente
Care rămân pe un teren de viață,
Căci închinarea este o prefață
La tot ce mișcă-n acțiuni prezente.
Pe poarta vieții ies și intră multe
Care pretind atașament, relații,
Cu veșnice urmări și implicații
În fața porții largi sau porții strâmte.
Dar neplecat și hotărât în sine
Rămâne memorabil Mardoheu,
El știe doar atât, să nu se-nchine,
Cu prețul vieții sale de iudeu.
Vin slujitorii vremii să-l poftească,
Iată Haman, închină-te acum,
E dregătoru-mpărăției noastre
Și e poruncă să te pleci oricum.
Pretenții de-nchinare se ridică
Sub forme noi și astăzi, în prezent.
Și de se pleacă gândul se câștigă
În mâna celui rău un argument.
La porți de timp Biserica Adventă
Stă mărturie pentru Dumnezeu
Clădind în lumea aceasta violentă
Întocmai ca și dreptul Mardoheu.
Căci Unul singur merită-nchinare
Și acesta este numai El, Hristos,
Doar El în viață are căutare
Spre-un viitor mai demn și glorios.
George Uba
Material preluat de www.intercer.net
