ACEEAȘI POVARĂ‚
Purtăm în spate
Saci mari și plini cu noapte
rămași de la părinți
și de la noi…
ne oprim când și când
sub arșiță și ploi
și cârpim sacii
să nu se risipească negura
în gând și fapte.
Deasupra lor purtăm
saci cu miere și lapte
când ne e dor de Canaan,
să mai putem să vrem,
să mai treacă un an,
să mai secerăm un lan…
Și mai ducem în spate
cu un oftat
și pe noi înșine
cu tot ce-i ascuns și pătat…
Între Egipt și Canaan, întreb,
când ne vom îndrepta?
Cât mai este din noapte?
Poate lăsându-L să ne ducă povara,
ne vom îndrepta spatele sufletului
și vom privi în sus
adevărata noastră parte.
Torente de liniște, George Uba – Amalia Uba, pag. 77
