PRIN OCHII MAMEI
Sprijinită de un înger se așează lângă pat
Ca să-și spună iarăși ruga mai fierbinte și mai tristă
Despre cer, despre iubire, despre-o fată și-un băiat
Și își drege-ncet obrazul cu un capăt de batistă.
Ochii umezi cată-n suflet ne’nțelesul să destrame,
Dragostea în ea sporește zi de zi ca-ntr-o fântână,
Inimă de mamă bună, fără vină, fără taine,
Chiar și timpul se oprește să o prindă-ncet de mână.
Stă și azi lângă fereastră să-și petreacă parcă dorul
Când își pune ochelarii să citească din scrisori;
Tremurând se-nalță gândul să-și înceapă-n taină zborul
Până unde își găsește iar lumina ochilor.
Pentru ea viața-i iubire și veghere și speranță,
Lângă ea-i miros de pâine și te simți mereu acasă.
Când sunt toți în jurul mesei cântecul spre cer se-nalță
Și din nou copilăria face viața mai frumoasă.
Peste drumurile vieții ruga ei încă veghează,
Șoapta mamei cu iubire se-mpletește-n gândul tău
Când ești trist sau când ești vesel, când e zi sau înserează
Mama-n rugă, pentru tine, luptă iar cu Dumnezeu.
Gabriel Rusu, Șansa eternității, pag. 134
Material preluat de la www.intercer.net
